Muzică de decembrie (ep.4): Byrd și Palestrina

Muzica de decembrie este, așa cum am mai spus, muzica aceea pe care o ascult mai ales acum. Muzica pe care o simt altfel, mai puternic, zilele astea. Este, după cum probabil v-ați dat seama deja, muzica Evului Mediu (ep.1) și a Renașterii (ep.2). Ar mai fi fost câțiva compozitori de menționat, dar n-a fost timp. Aici se termină, la episodul 4, cu Bird și Palestrina.

William Byrd

William Byrd, compozitor englez renascentist, s-a născut undeva între 1539 și 1543; a murit în 1623. Nu se cunosc multe despre primii săi ani, însă se pare că l-ar fi avut maestru pe Thomas Tallis. Ceea ce știm cu certitudine este că în 1563 era organist și maestru al corului la Lincoln Cathedral. În 1572 obține prestigiosul post de Gentleman al Chapel Royal, ceea ce îi va deschide noi oportunități profesionale și îi va permite să devină cunoscut la Curtea reginei Elisabeta I. Probabil astfel obține (alături de Tallis) patentul prin care îi era permis să tipărească partituri (în 1575); publică Cantiones quae ab argumento sacrae vocantur, o colecție de 34 de motete dedicate reginei (14 scrise de Byrd, 14 de Tallis).

Deși până atunci produsese muzică sacră anglicană și protestantă, începând din 1570 Byrd devine din ce în ce mai atras de catolicism, fapt care îi va aduce unele probleme cu legea. În ceea ce privește muzica, schimbarea se va face simțită mai ales în motete, care se încarcă oarecum de patetism. Dintre cele 50 de motete compuse între 1575 și 1591, 37 vor fi publicate în Cantiones sacrae. De asemenea, în 1588 și, respectiv, 1589, Byrd va publica și două culegeri de cântece englezești: Psalms, Sonnets and Songs of Sadness and Pietie (în principal cântece pentru consort) și Songs of Sundrie Natures (care conține compoziții într-o mare varietate de stiluri muzicale). Este o perioadă productivă și în zona muzicii instrumentale: publică My Ladye Nevells Booke (o colecție de 42 de aranjamente pentru clape). Compune muzică pentru consort, pavane (dans lent cu caracter solemn, majestuos), fantezii, gagliarde (dans vioi, plin de forță și temperamental)

După 1594 se mută în Stondon Massey, o mică localitate din Essex și se retrage oarecum din activitățile care priveau Chapel Royal. Continuă să aibă probleme din cauza faptului că era catolic, însă primise între timp permisiunea de a-și practica religia. Se angajează într-un program grandios, care își propune să acopere prin compoziții muzicale toate sărbătorile principale ale calendarului catolic. Primele 3 mise (publicate de Thomas East între 1592 și 1595) sunt văzute drept capodopere ale polifoniei din perioada elisabetană. Cea de-a doua parte a programului de polifonie liturgică este alcătuit din Gradualia, două cicluri care totalizează 109 motete publicate în 1605 și, respectiv, 1607; ele nu vor atinge însă nici popularitatea și nici măiestria motetelor publicate anterior, în Cantiones sacrae. Deși compune mai ales muzică pentru serviciul catolic, contribuie în continuare și la cel anglican. În 1611 publică ultima culegere de cântece englezești, Psalms, Songs and Sonnets. Contribuie cu 8 aranjamente pentru clape la Parthenia, o colecție care conținea 21 de compoziții.

Moare pe 4 iulie 1623, bogat și celebru, consemnat în registrele Chapel Royal drept „un părinte al muzicii”. Moștenirea lui este imensă, contribuind semnificativ la dezvoltarea consortului și fanteziei pentru clape. De asemenea este important aportul considerabil pe care compozițiile lui l-au adus serviciilor religioase anglican și catolic.

 

Giovanni Pierluigi da Palestrina

Compozitor italian de muzică sacră, Palestrina a trăit între 1525 și 1694 și este văzut ca reprezentantul celor mai înalte culmi ale polifoniei renascentiste. S-a născut la Palestrina, lângă Roma (pe care o vizitează pentru prima dată în 1537, când este listat ca membru al corului bazilicii Santa Maria Maggiore). Se dezvoltă ca muzician sub influența polifoniei nordice, reprezentată mai ales de compozitorii Guillaume Dufay și Josquin des Prés (despre care am vorbit AICI).

Primele compoziții pe care le publică (în 1511, o culegere de mise care se întâmplă să fie și prima astfel de culegere semnată de un autor italian) îl impresionează atât de puternic pe Papa Iuliu al III-lea încât îl numește pe Palestrina maestro di cappella al Cappella Giulia (unul din corurile de bazilicii San Pietro). În următoarea decadă deține poziții similare și în cadrul altor capele și biserici din Roma. Se va întoarce la Cappella Giulia în 1571 și va rămâne aici până la moarte, în 1594. A fost îngropat sub bazilica San Pietro; construcții ulterioare au acoperit mormântul, care nu a mai putut fi localizat până astăzi.

A lăsta posterității sute ce compoziții, între care 105 mise (între care Missa sine nomine va fi printre preferatele lui Johann Sebastian Bach), 68 de ofertorii (parte a liturghiei catolice care se succede citirii evangheliei și în timpul căreia preotul face consacrația vinului și a pâinii pentru împărtășanie), peste 140 de madrigale, peste 300 de motete, cel puțin 72 de imnuri, 35 magnificat, 11 litanii și 4 sau 5 seturi de lamentații. În ceea ce privește madrigalele, dintre cele 4 culegeri publicate, două conțin madrigale cu texte sacre, două conțin madrigale cu texte profane.

Palestrina este cel care corectează excesele tehnicii contrapunctului (care făcea uneori imposibilă înțelegerea textului interpretat). Polifonia lui, mai lină și mai consonantică, este considerată acum drept definitorie pentru muzica renascentistă. Potrivit teoreticianului Johann Joseph Flux, Palestrina a stabilit trei principii importante: 1) cursul muzicii trebuie să fie dinamic, nu rigid și static; 2) melodia trebuie să aibă câteva salturi între note; 3) atunci când intervine un salt, el trebuie să fie mic și să i se opună imediat o mișcare într-o direcție opusă; 4) disonanțele trebuie să se limiteze la notele de trecere și la bătăile slabe.

 


Comentarii

Despre mine

Pești. Fabricat în ’87, primavara, la Pitești. Vin la pachet cu toate calitățile și defectele zodiei. Workoholic uneori, alteori boem, orgolios, ambițios, hiper-activ, mofturos, ferm, exigent, mă dovedesc repede genul de persoană pe care trebuie să o „servești” doar în doze controlate atent.

Dragoș A Farmazon

Jefferson Dixit

We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness.

Thomas Jefferson (&Co.)
U.S. Declaration of Independence
1776