Alice Schÿler Mallet: energie și materie

Alice Schÿler Mallet, artistă și curatoare franceză, s-a născut în 1973, în Boulogne-Billancourt. Se preocupă de întrebări cu privire la corp, la spațiu, la sarcina materialelor și de domnia lor asupra corpurilor și spațiului, de funcțiile și utilitatea lor. Deturnează în mod conștient o parte dintre aceste pentru a produce decalaje și a ridica probleme. Este interesată, de asemenea, de fenomenele luminoase, de memorie și de orice formă de energie care poate căpăta formă, de orice este invizibil dar se poate totuși materializa fizic. Lucrează în medii diverse: video, material textil, fotografie, pictură, materiale de construcție, materiale reciclate etc. Trăiește și lucrează în Franța și SUA.

Pentru început, o întrebare simplă și complicată în același timp: de ce artistă?

Când eram copilă, nu reușeam să vorbesc. Mă bâlbâiam, spre disperarea mamei, n-are rost să mai subliniez. Singura modalitate prin care mă exprimam era prin desen și prin poezie. Desenam mai tot timpul. Asta a rămas, se pare, singura manieră veritabilă prin care eu vorbesc.

Îți mai amintești cum a început totul?

Îmi amintesc că desenez ceea ce vedeam: plante etc. apoi peisaje din jurul meu, faleze, câmpuri. În toate tehnicile: pastel, acrilic, acuarelă, guașă etc. Devoram revistele de artă (între 8 și 16 ani). Apoi, într-o zi, am început să desenez vaci, apoi să fac forme ovale sau – dacă pot spune așa – fără formă. Descoperisem arta abstractă! La 14 ani?

Care sunt temele recurente din opera ta?

Lucrez cu miturile inconștiente prezente în materialele pe care le folosesc: piatră, lână, plastic, gudron, solzi de pește etc. Materialele, pentru mine, au propria lor energie și propria lor vibrație, care povestesc o istorie. Încerc să spun istoria asta.

 

Ce anume transmit publicului lucrările semnate de Alice Schÿler Mallet?

Urmăresc să revelez lucrurile invizibile, din zona visului și-a inconștientului colectiv. Iubesc să-i redau materiei valoarea (mai ales materiei sărace: materieale de construcție, reziduuri), prin modul în care o expun (instalații). Acord o mare importanță dialogului dintre loc și operă (poate și datorită deformării profesionale, fiind și curator). Opera, pentru mine, trebuie la rândul ei să expună spațiul în care este montată. Deci, ca să rezum: revelarea locului și a lucrurilor ascunse din materiale.

Care crezi că ar trebui să fie, astăzi, misiunea artei contemporane?

Misiunea artei contemporane, astăzi, ar trebui să fie aceea de a se înălța către o conștiință a realității sociale, ecologice, dar și spirituale și poetice. Să devină conștientă. Să re reîntâlnească cu lucrurile pierdute sau uitate.

Cât de receptiv este publicul la arta noii generații?

Majoritatea au o atitudine ostilă, critică și chiar speriată. Asta și din cauza caracterului elitist al artei contemporane și din cauza lipsei unei meditații. Arta lipsește din viață. Un mic public de specialitate și de amatori este totuși interesat, unii interesați chiar și de piața de artă, de investiții în artă.

Crezi că este suficient ceea ce se face astăzi pentru promovarea artiștilor tineri?

Niciodată nu este suficient. Deși în Franța există un real sistem de sprijin (spre deosebire de Statele Unite, de exemplu).

Cine crezi că ar trebui să se implice mai mult? Publicul? Galeriile? Casele de licitații? Organizațiile non-guvernamentale? Sau chiar guvernele?

Guvernele. Banii publici sunt tot mai puțini. Cultura ar trebui să rămână o prioritate într-o societate sănătoasă.

Poți să-mi enumeri câțiva artiști sau scriitori care te-au influențat?

Andrei Tarkovsky, Wim Wenders, în momentul acesta Sebald, Gerard Richter, Beuys și atâți alții…

 


Interviul a avut loc în 2014 și a fost publicat inițial în L’art de demain, un proiect on-line care s-a dezvoltat ulterior în Artosphere. Textele au apărut în rubrica Dis-moi dix: aceleași 10 întrebări erau puse mai multor artiști contemporani din spațiul francofon; am reluat aici doar primele 9 întrebări, întrucât ultima – care făcea referire la proiectele curente ale respectivilor artiști – nu mai avea, evident, un răspuns actual.

Comentarii

Despre mine

Pești. Fabricat în ’87, primavara, la Pitești. Vin la pachet cu toate calitățile și defectele zodiei. Workoholic uneori, alteori boem, orgolios, ambițios, hiper-activ, mofturos, ferm, exigent, mă dovedesc repede genul de persoană pe care trebuie să o „servești” doar în doze controlate atent.

Dragoș A Farmazon

Jefferson Dixit

We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness.

Thomas Jefferson (&Co.)
U.S. Declaration of Independence
1776