Toate bune și frumoase. Dar al cui e Brâncuși ?

La anul se împlinesc 60 de ani de când a murit Brâncuși. Tot la anul se fac 110 de când a realizat Cumințenia Pământului. Rotund pe toate planurile. După atâta amar de vreme, nelămurit încă, Statul și-a dat seama că – măcar în al 12-lea ceas – trebuie să afle dacă Monsieur Brancusi, Maître Sculpteur, este al nostru sau nu. Ca să fie clar de la bun început: eu n-am donat și n-am să o fac, deși aș fi făcut-o probabil dacă nu mirosea totul – din start – a apă stătută de Dâmbovița, a Caragiale, a demagogie și a populism de-ăla ieftin, de care servea și Nigel Farage înainte să spele putina.

Avem ceva, dar n-avem 11

Fără să stea prea mult pe gânduri, fostul Ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, ne anunța – pe la jumătatea lunii aprilie – că a început strângerea de fonduri pentru achiziționarea sculpturii lui Brâncuși. Statul pune la bătaie 5 milioane de euro, dar – cu tot efortul – n-are de unde scoate și diferența până la 11. Mi se pare normal, pentru că sunt și alte achiziții urgente de făcut. De exemplu avioanele Administrației Prezidențiale (a nu se înțelege că am ceva cu ele; să le cumpere, primesc, dacă au bani; dar, dacă au, să scoată și pentru desculțul ăla din Hobița).

Am spus-o de-atunci: campania nu avea cum să fie altceva decât un eșec. Pornind la drum visând la celebrul slogan Dați un leu pentru Ateneu, Guvernul, Ministerul Culturii, Vlad Alexandrescu și, mai apoi, Corina Șuteu, au scăpat din vedere – cu toții – câteva lucruri esențiale: nici ei nu-s chiar George Enescu, nici Iohannis nu e chiar Carol I și nici patriotismul românilor nu mai e chiar ce-a fost. Și-n plus, poate că românii n-ar fi dat nici atunci bani  «pe degeaba». Oamenii, la vremea aia, n-au dat leul pentru Ateneu. Ci pentru un loz care le promitea câștiguri. Că toți banii încasați au mers la construcția Ateneului, asta-i altă poveste. Dacă ar fi ieșit Cioloș și-ar fi spus „de mâine, 10% din încasările Loteriei Române sunt destinate repatrierii operei lui Brâncuși”, am avea suficienți bani să-l cumpărăm ori de câte ori apare în vreo licitație publică.

Been there done that

Mai mult. Ideea cu leul și cu Ateneul e fumată de mult. Eu însumi am testat-o acum vreo 6-7 ani. În 2009 sau 2010, Artmark-ul a decis să sprijine Pinacotea București, care nu avea un sediu funcțional. Coordonând la vremea aceea marketingul de acolo, a picat pe mine să gândesc o campanie și s-o implementez. Așa a apărut Dați un leu pentru Muzeu. Suma strânsă a fost neînsemnată. Leul oricum era mai ieftin decât comisioanele bancare plus taxele aferente primirii leului. Cu toate astea, campania noastră a fost un succes. Pentru că, să fim cinstiți: Artmark-ul putea să doarmă foarte bine si dacă Pinacoteca n-avea sediu. Dar faptul că am fost lăudați în toată presa vremii pentru inițiativă… abia asta a contat cu adevărat. Pe când Guvernul, acum, e și fără bani și cu imaginea pătată. Nasol.

 

Vreme de basm și de visare

La sfârșitul lui august, după 4 luni de campanie, s-au strâns doar 12% din fonduri. Cu toate astea, Corina Șuteu se declară încrezătoare. Și crede că – în cele 30 de zile rămase – va strânge și diferența de bani (5 milioane; un fleac). Sper, din inimă, că-s vorbe goale; sper că Ministrul nu este totuși atât de naiv. Pentru că afirmația mi-a amintit de Katie, un personaj din desenul animat Horton Hears a Who : in my world, everyone is a pony and they all eat rainbows and poop butterflies (dacă-mi scuzați cacofonia, Katie, o visătoare notorie, zice așa: în lumea mea, toți sunt niște ponei care mănâncă curcubeie și se răhățesc fluturași). 

 

Deci nu-i al nostru ?

Sigur că nici Guvernul nu cred că se aștepta, la modul serios, să strângă 6 milioane de euro de la populație. Probabil că abia o să strângă unul. Sunt curios însă pe care dintre variante vor comunica eșecul:

  • Am fi putut strânge banii, dar n-am fost în stare să conducem cum trebuie campania.
  • Campania a fost excelentă, dar poporul ăsta nu pricepe că Brâncuși e al lui.

Post Scriptum

Nu vă temeți. Sigur că ori Ministerul Culturii, ori Guvernul, or să achite întreaga sumă.

Cumințenia se va lăsa în continuare privită de acei câțiva care vor mai fi interesați de ea după ce nu va mai fi vedetă.

Brâncuși oricum nu e al vostru. La un moment dat, am să explic de ce.

 


Sus: Constantin Brâncuși, CUMINŢENIA PĂMÂNTULUI. Foto: ICR

Comentarii

Despre mine

Pești. Fabricat în ’87, primavara, la Pitești. Vin la pachet cu toate calitățile și defectele zodiei. Workoholic uneori, alteori boem, orgolios, ambițios, hiper-activ, mofturos, ferm, exigent, mă dovedesc repede genul de persoană pe care trebuie să o „servești” doar în doze controlate atent.

Dragoș A Farmazon

Jefferson Dixit

We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness.

Thomas Jefferson (&Co.)
U.S. Declaration of Independence
1776